Materia inexistentei
Ai insuflat-o ca pe-un hohot
Al soartei mele vestede bete
Sub ramuri verzi a ta asprete
Imi numara a fericirii absente.
E hot, e hot de inspiratie tarzie
Sub plapuma usoara ce respira
A inabusit a mea gandire
Plecata-danc in nemurire.
De ti cade crunta umbra pe obraz
Sa nu o stergi batrane
O lacrima isi cauta soarta in necaz
Pentru veacul cel de miine.
Si ce culori nu ti ar aduce
Soarele de sub coline
Ti ai inecat credinta n cruce
Insa nu si in iubire.
Oboseste geamul de la deal
Ce a intalnit prea multe rasarituri
Speranta e doar un ideal
Al omului de miine.
Ai existat in timpul scurs
Ca o particul pierduta in nisip
Sub valul soartei prapadit
Esti viu, mai viu decat nespus.
Pe ale tale degete subtiri
Am invatat ce-n-seamna fericirea
Deschide palma sa respir
Da-mi drumul sufletului in nestire.
Cuvintele blocate in secularitatea timpului sunt celea care au cea mai mare valoare. Cel ce le exclama insa, simte nevoia de a le inabusi in tacerea sa, stiind ca nu vor produce schimbarea mult asteptata.
Daţi-ne aripi! Să ne târâm prin spaţiu. 