A ta tacere scursa-n file

Cuvinte ce n-au reusit

S-asculte linistea din tine

Pe foi au ruginit.

Un strigat in nelinistire

Nu fie scris

Nici carte esti in nestire

Ce-am reusit s-o indragesc

Ca pe-un roman firesc

Pirdut-am file

Din parul tau ce ies sa-mi fie

Spanzuratoare-n liniste citesc

Pe tine

Roman uitat subconstient

Rastoarna file

In capul meu iubesc

Sa fie liniste sub nume tine

Sa pot sa te citesc

In fire, impletite randuri

Epuizate-mi reamintesc

Nelinistea din mine.

Poti fi poveste printre file
Sa te descoper meditand
Visand la basme prin pupile
O carte ascunsa de al meu eu
Prea glorioasa intalnire
In scrierile de atei
Sa regasesc speranta inca vie
Ce seamana a fi un zeu
Nu as clipi de ai fi orbire
Veninul eului meu
Sorbit pahar de vesnicie
In lipsa vinului ce l cer
Sa mi fie leagan de rusine
Ca te am citit ca un ateu
Prin ale tale pagini mult prea fine
Sa le ating cu al meu eu
Sa te cladesc doar din cuvinte
Ce nu am invatat sa cer
Sa mi fii pe rafturi prafuite
Acea speranta marginita
De un orgoliu arhiplin
Rastoarna din pahare vin
Ce nu ar semana a sange
Ci a setea propriului meu eu.

Imblanzit defect in toamna
Cuget alinat pe sfoara
Areola mult prea draga mi
Scursa n pom de sarbatoare
Imi aduce n an de de ploaie
Rasuflarea n alinare
Fii defect in asta toamna
Sa te am doar pentru mine
Inger ruginit sub crama
Nu am ac de perfectiune
Lasa ti talpa umed scursa
Pe un suflet in nestire
Ce pierdut am fost in toamna
De un inger fara nume
M a gasit defect in frunze
Areola scursa n brume
Fiu defect de ma alunga
Si din iad sa faca spume
Lava dulce pe la tample
Scursa n sus in strigat lung
De o aripa nestinsa
De defectul meu ce l stiu
Sub un nume mult prea inger
Ce a plecat in toamna n cer
Areola blanda fuge
Bruma ustura in ger
De ti ar cade doar o frunza
De pe aripe, iti cer
Sa ma lasi defect sub umbre
Ca sa te inalti la cer.

Oi fi un neam vecin cu soarele
Folclor sa arda n talpa si in piept
De slove amare un plai dulce
Miscari in cruce la rascruce
In crestet neatins de raze
In sperante un viitor aduce
Geaman unui om beteag
Isi indreapta broboada n fuga
Sa nu fi scapat
O cruce
La rascucea unui neam beteag
Arde n slove si in pace
Sub un soare pe un deal
Sa fi vazut cum fuge
A lui trecut pe sub un gard
De ar fi putut sa mai apuce
Un singur veac
Sa si rezeme basmaua n cruce
Sa clatine de ea un neam
Trezir ar trandafirii spice
Pe un lan mai luminat
Un om beteag un plai aduce
Sub soare car de fulger
Trezit folclor mai suna dulce
De leagana o cruce
Uitata sub un “sor” beteag.

Plecata pleoapa rascolita
Strapunsa rar de gene
Urca
Cercuri mici spre un iris
Ascuns
De o lumina colorata
Reflecta o oglinda n colt lasata
Un chip narcis

Refuza sa se mai vaite

Multime de ochi prelinsi

Obraji ce-si traiesc o soarta

Atinsi au fost in al meu vis

De pleoape grele

zboara-n vant

Narcis fugind in pielea goala

Spre o dorinta lung plecata

In eul meu

Egou prea surd

Ti-am inecat o pleoapa

Ramai dorinta nesuflata

De-mi zice eu in vis.